Jurnalul importatorului de Cognac: Janneau, briliantul din Armagnac

 

Armagnacul, bunicul cognacului

Armagnacul este o bautura alcoolica de culoarea chihlimbarului, cu tarie de cel putin 40 de grade, obtinuta printr-o singura distilare (dar este permisa si dubla distilare, ca in Cognac) de vin alb sec, cu aciditate mare si alcool scazut, 7,5- 12 % vol.alc., vin produs din struguri Folle Blanche, Ugni Blanc, Colombard si Baco Blanc, cultivati numai in regiunea delimitata Armagnac (Gasconia). Este un distilat care trebuie invechit minim doi ani (se poate pana la 80 de ani) in butoaie de stejar frantuzesc sau alta provenienta, noi sau folosite atat la invechirea armagnacului dar si la alte tipuri de bauturi. Altfel, armagnacul este un produs nascut dintr-un joint-venture al culturilor, pentru ca se spune ca aceasta bautura a aparut dupa ce romanii au adus vita de vie, arabii, alambicul si celtii, butoiul. Cine stie definitia cognacului vede multe asemanari, dar si cateva deosebiri: regiunea este alta, predominant se foloseste o singura distilare (foarte rar dubla distilare), se foloseste inca un soi de strugure, Baco Blanc, si este permisa utilizarea butoaielor in care au mai fost invechite si alte bauturi. Distilarea continua, folosita in mod traditional in Armagnac, permite obtinerea unui distilat nu atat de fin ca in cazul celei fractionate, insa mult mai bogat in uleiuri esentiale. Ceea ce, nu de putine ori, inseamna un plus la capitolul aromelor.

Multi spun ca armagnacul ar fi fratele mai mic al cognacul. Daca este insa sa stabilim o relatie de rudenie pe baza datei de nastere, pot spune ca armagnacul este bunicul cognacului. Armagnacul este atestat documentar pentru prima data in anul 1310 cand Maitre Vital Dufour, Prieur d’Eauze in Gasconia a laudat in cartea sa « Pour garder la Santé et rester en bonne forme » cele 40 de virtuti ale acestei “ape arzatoare”. Armagnacul poate fi numit fratele mai mic al cognacului doar daca ne referim la suprafata cultivata – 15.000 ha, fata de 75.000 ha in Cognac. De asemenea, in Armagnac nu exista case gigantice, ca in Cognac. Dar tocmai de aceea, concurenta este, parca, mai acerba, iar cele mai multe produse au o calitate deosebita.

Invechirea se face in pivnitele de la Janneau, in butoaie de stejar frantuzesc, cu caracteristici diferite, care ofera distilatului, prin invechire, note personale, pe care pivnicerul le foloseste in crearea asamblajelor. Armagnac de categorie VS (adica minim doi an invechire in butoi) nu scot pe piata. „Juniorul“ lor este VSOP, care si el este supra-invechit, cel mai tanar distilat din asamblaj avand 7 ani de contact cu lemnul butoiului. Janneau sta bine si la categoria millesime. Adica acele distilate obtinute din vinul unui singur an de recolta. Numai ca si aici cei de la Janneau au secretul lor. Ei produc aceste Armagnac-uri vintage numai din eaude- vie obtinuta prin distilare continua (tip Armagnac), invechita apoi minim 12 ani, doar in butoaie de stejar de Limousin. Si inca un amanunt: oferta lor de Armagnac millesime incepe cu anul 1900. Iar in ceea ce priveste prezentarea produselor, n-are rost sa mai discutam, din moment ce casa a ajuns in mainile italienilor. Personal, am o singura problema cu produsele Janneau. Faptul ca, din cele cinci clasice – VSOP, Napoleon, XO, XO 18 ani, XO 30 de ani – nu stiu care imi place mai mult. Pot sa spun doar atat: Janneau, bienvenue a la Roumanie!

 

 

| Copyright © INFINITY DRINKS | Designed by Eugen |

 

 

 

Free Web Hosting